Displazia de Sold la Copii – Cauze, Investigatii, Tratament

Tratamentul displaziei de șold de gradul I

Aceste modificări la nivelul articulaţiei coxo-femurale pot fi descoperite încă de la naştere sau mai târziu, pe parcursul dezvoltării copilului.

RECUPERARE FUNCŢIONALĂ

Pot fi afectate concomitent ambele articulaţii ale şoldului sau numai un singur şold. Această afecţiune poate avea mai multe forme, ea fiind cunoscută în literatura pediatrică şi ca maladie luxantă, displazie luxantă de şold, displazie de dezvoltare a şoldului DDSdenumire care în prezent este cel mai aproape de patogenia afecţiunii.

Este o afecţiune care diagnosticată precoce şi care prin aplicarea metodelor de terapeutică simplă, va avea rezultate bune, dar nedepistată la timp şi fără aplicarea unei măsuri de tratament, în timp va duce la agravarea displaziei, producându-se luxaţia propriu-zisă şi posibilitatea apariţiei complicaţiilor acesteia.

Această afecţiune are variaţii regionale şi rasiale la rasa neagră şi la chinezi cazurile sunt foarte rareîn unele ţări frecvenţa ei este foarte ridicată, în timp ce în altele boala este practic inexistentă. Astfel afecţiunea se găseşte cu o frecvenţă mai mare în nordul Franţei, sudul Germaniei, nordul Italiei, iar în restul Europei se întâlneşte cu o frecvenţă medie.

exacerbarea artrozei tratamentului articulației umărului

În ţara noastră frecvenţa este de 6 cazuri la de nou-născuţi. Clasificare Şoldul luxat: capul femural este ieşit complet din acetabul supero-lateral; în perioada neonatală reducerea se obţine prin manevra Ortolani.

Şoldul luxabil: capul femural este în acetabul dar poate fi exteriorizat; în timp poate evolua fără tratament către un şold normal sau către o luxaţie ireductibilă în lipsa unui tratament adecvat. Mai există o variantă, şoldul subluxabil, dar care este dificil de diagnosticat clinic, neavând criterii obiective. Foarte rar poate apărea luxaţia încă de la naştere, care se constituie în perioada embrionară de organogeneză, luxaţie care poartă numele de luxaţie teratologică.

Rata de apariţie este mai mare la sexul feminin decât la sexul masculin rata este de — cu menţiunea că la baieţi se manifestă o formă mai gravă a malformaţiei. Șoldul stâng este cel mai des interesat decât cel drept fătul are tendinţa tratamentul displaziei de șold de gradul I general de a se plasa cu spatele spre partea stângă a mamei, iar în aceasta situaţie coapsa dintre sacrum este forţată să se poziţioneze în flexie şi adducţie, ceea ce duce la o creştere a riscului de excentrare.

  1.  У вас есть ключ? - сказал Нуматака с деланным интересом.
  2. Unguente și creme pentru osteochondroză
  3. Artroza durerii în articulația șoldului drept
  4. У всех такие… - На ней майка с британским флагом и серьга в форме черепа в одном ухе.
  5. Она прилетела за .

Apare mai frecvent la primul nou-născut şi la copiii născuţi în prezentaţie pelvină. Etiopatologie Displazia de șold reprezintă o multitudine de modificări anatomice articulare, apărute în urma unei dezvoltări defectuoase sau opriri în dezvoltare a şoldului. Apariţia acestor modificări poate avea loc în viata embrionară şi pot continua până la vârsta copilăriei.

În timp s-au elaborat mai multe teorii cu privire la etiopatogenia acestei malformaţii: 1   Teoria traumatică — este cea mai veche teorie patogenică elaborată de către Hipocrate; aceasta incriminează traumatismul intrauterin, traumatismul obstretical şi naşterea pelvină; nu poate explica hipoplazia cotilului şi a capului femural care există încă din viaţa intrauterină.

Displazia de Sold la Copii – Cauze, Investigatii, Tratament | Bebe Strumf

Este ce mai acceptată teorie actualmente. Dacă dislocarea şoldului persistă, părţile moi şi structurile osoase suferă modificări mai grave, iar luxaţia devine mai greu de redus, iar şansele ca tratamentul aplicat sa aibă un rezulatat pozitiv scad semnificativ.

La naştere, în cele mai multe dintre cazuri sunt prezente doar anumite modificări morfologice, iar luxaţia propriu-zisă se poate produce în lunile care urmează, fără un tratament aplicat corect. Semne clinice Semnele clinice ale acestei malformaţii sunt diferenţiate în funcţie de vârsta la care copilul este examinat înaintea începerii mersului şi după ce copilul începe să meargă.

Luxatia congenitala de sold - Kinetic

Majoritatea copiilor se nasc doar cu o predispoziţie, un şold displazic, care la manevre asupra acestuia poate deveni uşor dislocabil, cu producerea unui zgomot caracteristic nu clacmentdar care nu întotdeauna semnifică o luxaţie de şold. Prin menţinerea unei poziţii corespunzătoare a coapselor, în abducţie şi rotaţie externă, în primele săptămâni de viaţă, va duce la o dezvoltare normală, cu adâncirea corespunzătoare a acetabulului şi întărirea elementelor capsulo-ligamentare ale articulaţiei coxo-femurale.

Examinarea clinică are o deosebită importanţă în perioada neonatală, deoarece examenul radiologic nu oferă date concrete pentru diagnostic examinarea ecografică este cea mai utilă la această vârstă. Nou-născuții ar trebui examinaţi de rutină pentru verificarea integrităţii şoldurilor prin manevra Ortolani şi testul Barlow. Existenţa a doi factori de risc din totalul acestora, creşte de patru ori riscul apariţiei unei displazii de şold.

  • Gel de troxevasină pentru osteochondroză
  • Informatii generale despre displazia de sold Articulatia soldului este o articulatie de tip sferoidal.
  • Tipuri de tratament in displazia de sold | CENTROKINETIC

Semnele clinice ale sugarului cu luxaţie Sunt numeroase dar se pot împărţi în două categorii: semne de scurtare a membrului inferior şi semne de hiperlaxitate capsulo-ligamentară. Investigații Radiografia În primele 3 luni examenul radiografic reprezintă un pericol pentru sugari prin posibilitatea afectării celulelor care au o rată mare de multiplicare.

De asemenea, radiografia la această vârstă, nu oferă informaţii suficiente pentru diagnosticul de displazie de dezvoltare a şoldului, deoarece cum să tratezi o boală a articulației șoldului acestuia este în mare parte cartilaginos, capul femural este la fel, iar raportul dintre cotil şi tratamentul displaziei de șold de gradul I femural fiind dificil de interpretat. Informaţiile edificatoare, se obţin după apariţia nucleului cefalic de osificare a capului femural, după vârsta de  6 luni, odată cu maturarea bazinului cartilaginos şi a proceselor de maturare a elementelor şoldului.

O radiografie efectuată după această vârstă, pune de cele mai multe ori diagnosticul.

Displazii netratate- pericolul uzurii articulatiilor

Aceasta poate stabili şi stadiul de gravitate al afecţiunii, dar în acelaşi timp poate furniza informaţii asupra aprecierii evolutive a bolii, sub tratament. Ecografia Metodă modernă, precisă, neinvazivă de investigare a şoldului, care nu are riscul iradierii pe organele foarte sensibile ale nou-născutului. Aceasta vizualizează în special părțile cartilaginoase din acetabul, cap şi gâtul femural prezente la sugari.

Examenul ecografic efectuat în primele luni, pune diagnosticul de DDS şi permite aplicarea tratamentului precoce, care de cele mai multe ori duce la prevenirea luxaţiei şi vindecarea afecţiunii.

Patogenia acestei afectiuni recunoaste urmatoarele posibilitati: o disostoza a centurii pelviene, reprezentata de lipsa articulatiei dintre capul femural si osul iliac, prin aplazia sau hipoplazia cotilului sau a capului femural; pozitionari vicioase ale membrelor inferioare in timpul vietii intrauterine in lunile a IV-a si a V-a care duc la lipsa presiunii capului femural pe cotil. Exista 2 forme: Displazia luxanta de sold Luxatia congenitala de sold Acestea pot fi unilaterale mai ales la nivelul soldului stang sau bilaterale sunt cele mai frecvente. Displazia luxanta de sold Este determinata de o hipoplazie a cavitatii cotiloide si o modificare a capului femural in articulatie. La nastere, simptomatologia este minima, luxatia propriu-zisa producandu-se in lunile urmatoare.

Odată cu dezvoltarea copilului, cu maturarea ligamentelor cartilaginoase şi a proceselor de osificare a şoldului, după vârsta de 6 luni, importanţa diagnosticului ecografic scade în favoarea celui radiologic. Artrografia Se defineşte prin introducerea unei substanţe de contrast în capsula articulară. Este indicată în cazul unei luxaţii ireductibile, deoarece poate pune în evidenţă cauza ireductibilităţii limbus răsturnat, ligament rotund hipertrofic, istm inextensibilastfel că are valoare şi ca etapă a investigaţiilor preoperatorii, punând indicaţia de reducere sângerândă.

Pun în evidenţă cu o mai mare acurateţe părţile moi şi urmăresc evoluţia sub tratament, prin urmărirea localizării capului femural înlocuiesc artrografia — minim invaziv. Tratament preventiv In această categorie se încadrează profilaxia bolii prin evitarea căsătoriei tinerilor care au antededente familiale de displazie de şold.

tratamentul artrozei genunchiului cu un magnet

În timpul sarcinii, gravida nu trebuie să fie supusă eforturilor, trebuie sa evite traumatismele. În timpul naşterii trebuie evitate manevrele care tratamentul displaziei de șold de gradul I tracţiune pe membrele inferioare şi se evită suspendarea copilului cu capul în jos. Se va acorda o atenţie sporită asupra prezentaţiilor pelvine, deoarece există posibilitatea de apariţie a unei luxaţii, riscul fiind de 4 ori mai mare decât în cazul naşterii normale.

În primul rând, tratamentul acestei afecţiuni impune o centrare corectă a capului femural în cavitatea acetabulară şi prevenirea deplasării acestuia în timp. După instituirea tratamentului, copilul trebuie supravegheat pe parcursul dezvoltării sale, pentru că există posibilitatea ca ea să se vicieze, situaţie care impune reluarea tratamentului într-o formă adecvată. În primele luni de viaţă, tratamentul şoldului displazic se realizează prin metode ortopedice de centrare a capului femural în cavitatea acetabulară, astfel încât irigaţia sanguină de la nivelul epifizei proximale a femurului să nu fie afectată şi să se asigure condiţiile optime pentru dezvoltarea sprâncenei cotiloidiene.

Această poziţie este asigurată de către aparatele de abducţie precum hamurile Pavlik, atela von Rosen, perna trapezoidală Frejka, cel mai frecvent folosite sunt hamurile Pavlik. Aceste aparate trebuie să permită de asemenea mişcări ale şoldului care dezvoltă elemente articulare.

  • Medicamente pentru osteochondroza unguentului coloanei vertebrale
  • Разве это не услуга.
  • Displazia de sold: necesitatea operatiei in cazul adultilor - Farmacia Alphega

Copiii care vor purta aceste aparate vor fi controlaţi săptămânal, clinic sau ecografic, radiografia fiind interzisă atât de frecvent. O dată pe lună cel mai des se efectuează o radiografie de bazin pentru urmărirea stabilităţii şoldului în poziţia de reducere. Aceste mijloace de abducţie pot fi folosite şi la copiii diagnosticaţi puţin mai târziu, până la vârsta de luni, dacă în urma controalelor efectuate după săptămâni de purtat aparatul permanent, cu întreruperi doar la schimbat scutecele şi efectuarea igienei, şoldul este stabil la manevrele de abducţie-adducţie uşoare şi se menţine redus.

Totuşi flexia acestor copii va fi mai accentuată la început, reducând gradul de flexie a coapselor, astfel că în timp menţinerea în flexie accentuată favorizează dislocarea posterioară a capului femural, situaţie în care este necesară o radiografie de bazin sau un TC al bazinului, fiindcă este greu de apreciat pe o radiografie standard. Durata menţinerii acestor aparate diferă în funcţie de vârsta la care copilul a fost diagnosticat şi de când s-a inceput tratamentul, astfel că în cazul în care tratamentul a fost început în primele luni, durata acestuia va fi între săptămâni, în timp ce dacă tratamentul a fost început după 3 luni, durata acestuia va fi mai lungă, până la luni.

Displazia de sold: simptome tarzii

Se urmăreşte după săptămâni de imobilizare în aceste aparate reducerea satisfăcătoare şi stabilitatea şoldului, în caz contrar se recomandă întreruperea acestei metode de tratament şi aplicarea tratamentului ortopedic în etape. Tratamentul ortopedic în etape Se aplică cazurilor care nu au un răspuns favorabil în urma tratamentului cu aparatele de abducţie, menţionate mai sus, cât şi luxaţiilor depistate după vârsta de 6 luni, şi constă în: tracţiune pe benzi adezive, cu abducţie progresivă şi uşoară rotaţie internă, pentru săptămâni; tenotomie de adductori; reducere ortopedică, sub anestezie generală, urmată apoi de imobilizarea în aparat ghipsat.

Această metodă are drept scop obţinerea unei reduceri blânde, pentru a evita necroza avasculară a capului femural. Există mai multe tehnici de extensie poziţiile reprezentate de flexia coapsei, care evită obstacolul în calea reducerii, ilio-psoasultehnica Russel şi tehnica Buck realizează o tracţiune la 45º a coapsei, cu un suport pilotă sub coapsă, pentru relaxarea tendonului achilian dar şi pentru relaxarea coapsei, tehnica Bryant realizează o tracţiune a ambelor coapse flectate la 90º  în ax.

Cel puţin 3 săptămâni de extensie sunt necesare, cu control radiografic al coborârii capului femural în acetabul, pentru realizarea tenotomiei directe sau subcutană a adductorilor sub anestezie generală, urmată de o reducere ortopedică şi imobilizarea bazinului într-un aparat chipsat, cu coapsele în flexie de cel puţin 90º şi abducţie care să permită centrarea capului femural în acetabul.

Nu se forţează abducţia maximă, existînd riscul de necroză avasculară prin ocluzia arterei circumflexe femurale mediale. Imposibilitatea reducerii corespunzătoare în condiţiile de mai sus la copiii sub un an, dar şi la majoritatea prezentaţi peste vârsta de un an, în cazurile cu şold instabil sau cu luxaţii teratologice, aceaste situaţii impun efectuarea unui tratament chirugical, însemnând reducerea sângerândă a luxaţiei.

Cei mai mulţi ortopezi înlocuiesc această operaţie cu o operaţie de osteotomie de scurtare a femurului, concomitentă cu cea de reducere. Această operaţie se efectuează imediat sub marele trohanter subtrohanteriană.

Cosmetice si ingrijire personala Displazia de sold: necesitatea operatiei in cazul adultilor Displazia de sold reprezinta o tulburare de dezvoltare a soldului, care este de regula detectata in cazul bebelusilor cu ajutorul unei ecografii si care, printr-un tratament adecvat, poate fi tratata cu succes de cele mai multe ori. Asa-numita displazie reziduala, care in ciuda tratamentului din timpul copilariei, nu se reface complet, este relativ rara in prezent.

Bazinul se imobilizează într-un aparat ghipsat în poziţia de reducere, timp de 3 luni, indiferent de tehnica aplicată, după care urmează recuperarea funcţională a şoldului şi a musculaturii membrelor inferioare.

Mersul se poate începe după această perioadă, dacă pe o radiografie de bazin, leziunile apar vindecate. În situaţia pacienţilor prezentaţi tardiv, după vârsta de 18 luni sau mai târziu, cavitatea acetabulară nu mai este suficient dezvoltată pentru a obţine un rezultat pozitiv după o reducere simplă chirurgicală.

Aceste situaţii impun un procedeu de acetabuloplastie sau osteotomie de bazin tip Salter. Tratamentul luxaţiilor prezentate tardiv, prin aceste tehnici, pot avea rezultate pozitive până la vârsta de 5 ani, după această vârstă rezultatele fiind cel mai frecvent nesatisfăcătoare.

Complicațiile tratamenului Complicaţiile tratamentului sunt numeroase, acestea constau în: osteocondrita — principala complicaţie cauzată de necroza tei pentru dureri articulare a capului femural, poate apărea după aplicarea tehnicilor de reducere clasice, fie ca urmare directă a traumatismului, a comprimării condroitină cu glucozamină 1500 a capului femural pe fundul cotilului.

artroză tratamentul genunchiului

Leziunile de osteocondrită pot apărea la începutul imobilizării sau la final.