Epicondilita mediala si laterala

Inflamația epicondilitei articulației cotului

Cauze, tipuri, simptome și tratamentul epicondilitei cotului Masaj Autorul articolului: Nivelichuk Taras, șeful departamentului de anesteziologie și terapie intensivă, experiență de lucru de 8 ani. Învățământul superior în specialitatea "Medicină generală". Epicondilita cotului este o inflamație a locului de atașare a tendoanelor din mușchii antebrațului până la humerus. Ca rezultat al acțiunii factorilor adversi, periostumul humerusului se inflamează în regiunea epicondilului unul sau douăiar în continuare țesutul tendonului și cartilajului este distrus. Datorită durerii severe în antebraț și cot și slăbiciune a mușchilor, persoana își pierde capacitatea de a lucra și, fără tratament la timp, mușchii atrofiază.

Sfatul Medicului Epicondilita — cauze, simptome si tratament Inflamatia tendoanelor de la nivelul articulatiei cotului poarta denumirea de epicondilita. In functie de localizarea durerii si a modalitatii de iradiere a acesteia se identifica doua categorii si anume epicondilita laterala sau cotul tenismenului si cea mediala sau cotul jucatorului de golf.

inflamația epicondilitei articulației cotului

Suprasoliciarea excesiva a articulatiei cotului in urma efectuarii sportului, dar si dupa diverse activitati zilnice poate sa duca la aparitia durerii cu localizare la acest nivel.

Totodata, medicii chirurgici si violonistii sunt categorii la risc pentru aceasta afectiune. Din punct inflamația epicondilitei articulației cotului vedere al mecanismului de aparitie, epicondilita are drept cauza microtraumatismele repetate cu localizare la nivelul tendoanelor muschiului scurt extensor radial si al extensorului comun al degetelor.

Care sunt principalele simptome?

Cauze epicondilita In literatura de specialitate au fost descrie 4 stadii ale epicondilitei. Astfel, primul stadiu presupune aparitia modificarilor inflamatorii care sunt reversibile. Al doilea si al treilea stadiu constau in modificari ireversibile la nivelul muschilor iar ultimul stadiu este caracterizat de catre aparitia fibrozei si a calcificarilor.

Osul braţului humerus întâlneşte osul din zona internă a antebraţului ulna şi pe cel din zona externa radiusul pentru a forma o articulaţie asemănătoare unei balamale. Din articulaţia cotului se pot realiza mişcări de flexie înainte şi înapoiprecum şi rotaţie internă şi externă. Muşchiul biceps este principalul muşchi care realizează flexia antebraţului pe braţ, iar tricepsul extensia. Porţiunea osoasă externă de la nivelul cotului este reprezentată de epicondilul lateral, parte a osului humerus. Inflamarea tendoanelor care se inseră la acest nivel cazează boala numită epicondilita laterală sau cotul tensimenului.

Sportivii care fac miscari repetitive cum sunt tenismenii sau jucatorii de golf au un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune. Mai mult decat atat,jucatorii amatori care nu au deprins inca inflamația epicondilitei articulației cotului exacta a jocului de tenis au sanse mai mari de a dezvolta simptomatologia suparatoare ce caracterizeaza epicondilita laterala.

Exercitii de reabilitare a cotului

Miscarea repetitiva la care se adauga ridicarea greutatilor sunt si ele incriminate in aparitia microtraumatismelor la nivelul articulatiei cotului.

Si nu in ultimul rand zugravii, macelarii si mecanicii auto folosesc in mod repetat articulatia cotului motiv pentru care pot dezvolta epicondilita.

Două tipuri de patologie

Simptome epicondilita Hiperextensia cotului duce de regula la aparia epicondilitei laterale care este mai frecventa decat cea cu localizare mediala. Simptomatologia acestei afectiune are un debut gradual.

inflamația epicondilitei articulației cotului

Durerea cu localizare mediala ce se intensifica o data cu flexia cotului este caracteristica epicondilitei mediale. Epicondilita indiferent de localizare se manifesta prin durere ce poate iradia spre antebrat sau incheietura mainii, slabiciune, imposibilitatea tinerii unei greutati cat si prin aparitia crepitatiilor zgomote ce apar la mobilizarea oaselor, asemanatoare mersului pezapada. In cazul in care exista si afectarea nervului ulnar apare scaderea sensibilitatii si in timp atrofierea musculaturii.

inflamația epicondilitei articulației cotului

Tratament si recomandari epicondilita In cazul in care s-a pus diagnosticul de epicondilita se recomanda sistarea activitatilor fizice  care implica folosirea articulatiei cotului. Repausul si utilizarea ortezelor medicale pentru articulatia cotului vor duce la ameliorarea simptomatologiei.

Alte linii terapeutice extrem de utile in tratamentul epicondilitei sunt terapia cu unde de soc ESWT ,  laserterapia, kinetoterapia.

inflamația epicondilitei articulației cotului

O posibila alternativa pentru pacientii care se confrunta cu aceasta problema este injectarea de plasma bogata in trombocite care are drept scop regenerarea tesutului afectat de la nivelul articulatiei cotului.